Stam la aceeasi masa, fata in fata. Avem fiecare in fata cate o bucata de peste, iar intre noi, in mijlocul mesei, o farfurie cu salata de rosii si castraveti.
Mesteci rapid ca si cum te-ai grabi undeva si-mi spui ca asa faci tu cand ti-e foame, mananci repede si te saturi la fel de repede, iar dupa un scurt timp ti se face foame iar.
Eu mananc incet, calm, sa simt cat mai bine gustul pestelui al carui nume l-am uitat. Ma gandesc ca asa e si intr-o relatie de dragoste, trebuie sa ai o precizie aproape ireala in a cantari totul astfel incat sa nu simti numai iuteala piperului, usturimea cepei sau fierbinteala ciorbei.
Mananc incet si pentru a avea timp intre inghitituri sa te privesc cu pofta. Cu o pofta si mai mare decat mananci tu.
Mai ia salata, iti zic eu. Nu, nu mai iau, scoate si tu niste servetele. In stanga mea e un pachet aproape neinceput. Scot doua servetele, unul i-l dau ei, imi multumeste, eu ii spun cu placere.
Chiar daca ei ii era foame, imi pusese mie pestele cel mai mare, iar ea ramasese cu unul mai mic.
Hai sa punem si niste zeama de lamaie. Pui tu? imi zice. Da. In dreapta mea, pe chiuveta, era un pahar de unica folosinta care avea in el o lamaie taiata pe sfert.
Ii storc peste peşte lamaia, imi zice gata gata, ajunge, dar eu mai continui sa-i storc cateva picaturi sa vad daca se enerveaza. Nu zice nimic.
Painea nu o taiase. Rupsese din ea cate o bucata pentru fiecare, lucru care mi-a placut. Parca are un gust mai bun atunci cand rupi din ea fata de atunci cand o tai felii.
Ea termina prima de mancat si se apuca sa spele vasele. Mai am si eu putin si termin.
Iau servetelul si m-apuc sa curat masa de firimituri. Eu curatam masa iar ea spala vasele. Ce poate fi mai minunat de atat?! Strang firimiturile in palma si o-ntreb unde sa le arunc.Pune-le afara la geam, imi zice ea, sa le manance pasarile. Ma conformez. Raman cu capul pe geam sa privesc locurile in care altadata ne plimbam tinandu-ne de mana, ne spuneam cuvinte dulci, ne sarutam ori pur si simplu stateam pe banca unul langa celalalt fara sa ne spunem nimic si tocmai acea tacere spunea totul.
Ma intorc catre ea, imi vine sa o sarut, dar miscarile ei repezi cu farfuriile prin chiuveta parca nu se potrivesc cu lentoarea gandurilor mele. Am vrut sa-i spun saru' mana pentru masa dar am uitat.
Am uitat pentru ca ma gandeam la cat de mult o iubesc si acum, la un deceniu de la despartire.
